Masa tace brusc când Cora ridică o mână, zâmbetul ei cald fiind îndreptat spre mine. E genul de zâmbet pe care l-am văzut de o mie de ori în vizitele mele din copilărie la ea. Acum pare ciudat, gol și nepotrivit. Nu-i răspund.

Khale nici măcar nu se uită înspre noi. Se uită drept înainte, cu o expresie dură, ca și cum ar încerca să ne facă pe Wake și pe mine să dispărem prin puterea voinței.

Wake