Adam face un pas spre mine, iar eu fac unul înapoi, cu mâna la gât, în caz că trebuie să-l strâng ca să mă opresc din, oh, nu știu, vomitat?

„Ce-i asta?” șoptesc, dar deja știu.

Adam mai face un pas atent spre mine, apoi încă unul, până când sunt lipită de perete. „Ăă, tipul de la livrări… el era… și eu veneam să te iau… și-atunci m-am gândit…” Își deschide gura, apoi se oprește, cu sprâncenele co