Dau din cap, rușinea urcându-mi pe gât.

„Hei.” Archie îmi strânge genunchiul. „E-n regulă. Nu ne grăbim.”

„Doar că... dacă-i dau prea mult? Prea repede? Și dacă nu merge, pierd totul din nou. Sună stupid, știu, dar...”

„Nu e stupid, Rosie, dar aș vrea să nu te aștepți mereu la ce e mai rău. Înțeleg, totuși. Sau încerc, cel puțin.”

„Și Adam a fost în sistemul de plasament”, îi spun încet.

„Serios?