Cuvintele lui Alex m-au izbit ca un trăsnet, ecouind asurzitor și făcându-mi capul să zumzăie. Într-o clipă, am simțit cum tot sângele din vene îmi îngheață, țintuindu-mă pe loc, incapabilă să mă mișc.

Îl priveam fix, cu ochii pierduți, chipul pe care-l știam atât de bine părându-mi acum straniu, de nerecunoscut. Timpul parcă se oprise în loc, și abia după o veșnicie am reușit să-mi revin încet. A