Yara știa bine senzația aia, cum pământul dispare de sub picioare, iar camera se învârte într-un vârtej grețos, amețitor, care-i tulbura vederea. Câteva secunde nesfârșite.

Dar, când totul s-a potolit și s-a limpezit, când camera a căpătat contururi mai clare, Yara nu mai era în biblioteca clădirii unde o ținea Alexander captivă. Era într-o altă cameră, într-o altă clădire, într-un alt loc.

Și tot