Dar când soarele a spintecat orizontul și noaptea s-a retras în sfârșit, au zărit o femeie, o roșcată, ațintită în mijlocul podului care sfidă prăpastia dintre două stânci.

Camilla și-a oprit respirația, privind hăul de sub stâncă, un abis fără fund. Era convinsă că o cădere de acolo ar fi sinonimă cu moartea.

„Ce-i?” șuieră Camilla către fratele ei, care o tot pişca de umăr. „Ce vrei?” întrebă ea