Alexandru

Vocea lui Kayden a fost, din nou, primul sunet care m-a întâmpinat când am revenit la realitate.

Am clipit, deschizând ochii uscați, și am constatat că mă aflam într-o cameră de spital slab luminată, învăluită într-o penumbră odihnitoare.

Un aparat piuia monoton lângă mine. Picioarele mele se odihneau greoaie sub o pătură moale de flanel, niște mase amorfe și indistincte. Mâinile, așezat