Ramuri subțiri ca lamele ne biciuiau fețele, usturându-ne gleznele și orice centimetru de piele expus. Întunericul era devorator, umbrele, grele și dense, ne învăluiau ca o mantie apăsătoare.

O, dacă ne-ar fi protejat măcar așa cum ar fi făcut-o o mantie, dacă s-ar fi oferit să ne ajute, așa cum o făcuseră de atâtea ori!

Ceva s-a schimbat de când mi-am descoperit magia, iar acel "ceva" era suficie