„Nu mai are rost să mă întrebi ce tot bolborosea aia, habar n-am... și da, sunt la fel de îngrijorat ca și tine.” Tristan pufni nervos de pe scaunul din dreapta, cu o privire acră țintită spre fereastră, spre zidul opac de întuneric ce sufoca pădurea și cerul nopții.

Atitudinea lui venea mai ales din faptul că nu-l lăsasem să conducă, dar aveam nevoie de orice distragere, căci teama din vocea lui