„Hai,” spune Kent, terminându-și cafeaua și mișcându-se ca și cum ar vrea să se ridice. „Trebuie să bagi ceva de mâncare în tine – trebuie să mori de foame –”

„Nuuu,” gem eu, sprijinindu-mă puternic de el și îngreunându-i treaba.

„Ce,” râde el, oprindu-se o secundă. „Nu ți-e foame?”

„Ba da, normal că mi-e foame,” murmur eu, închizând ochii și băgându-mi în mod deliberat capul sub bărbia lui. „Doa