Daniel râde ca și cum ar fi spus ceva incredibil de amuzant, iar reacția mea e perfect normală, încolăcindu-mi un braț în jurul umerilor și trăgându-mă aproape. „Râzi”, îmi ordonă la ureche, puțin urgent. „O să se uite în altă parte.”

Fac ce-mi spune, nefiind nici pe departe la fel de bună actriță ca el, dar – din nou – el a avut o viață întreagă să se antreneze. Dar are dreptate, după ce scot un