Petrecerea e deja în toi când ajungem, ceea ce e de înțeles. Chiar dacă, tehnic vorbind, Kent e gazda, e imposibil să nu-și facă o intrare spectaculoasă. Intru la brațul lui Daniel și mi se taie respirația aproape instantaneu la vederea scenei minunate din fața mea – deși nu sunt sigură de ce sunt atât de surprinsă. Când Kent face ceva, îl face bine.

„Uau,” șoptesc, apropiindu-mă puțin de Daniel