ZADE.

Confuzia mă inundă când îl privesc pe bărbatul mai în vârstă din fața mea.

De ce e aici?

Ar trebui să mă întorc și să plec?

Sunt copii de față, iar Valerie țipa, dar pare că e bine. Totuși, mă întorc spre ea exact când se apropie. „Zade...”

„De ce țipai?”, întreb încet, în timp ce-mi pune o mână pe piept, ținând o cană de ceai în cealaltă, cu o îngrijorare evidentă pe chip.

„Tu ești...” se î