Ochii lui Zade se fixează pe ai mei, fulgerând un albastru intens, mai largi ca niciodată. Asta nu face decât să mă umilească și mai mult, înainte să îndese, lent, costumele în cutia ruptă. Câteva petale roșii căzute pe podea nu fac decât să înrăutățească situația!

Îmi trântește cutia în brațe, fără nicio ceremonie. „Sunt afară”, spune, fără să se uite înapoi la mine, deschizând ușa și ieșind, lăs