Îi zâmbesc, luptându-mă cu lacrimile și apropiindu-mă, îl îmbrățișez strâns. Îmi răspunde cu aceeași forță, strângându-mă la piept.

„Mulțumesc.”

Mă bate ușor pe spate înainte de a ne despărți, iar eu îi zâmbesc. Știu că nu-i ușor, și apreciez efortul pe care-l face pentru mine.

„Ei bine, te las să-ți vezi de ale tale. Eu mă retrag. A fost o zi lungă”, spune el, ridicându-se de pe scaun.

Încuviințe