Rămânem așa câteva clipe, înainte ca el să se întindă peste umărul meu și să închidă apa rece ca gheața.

Se îndepărtează, smulgându-se din strânsoarea mea disperată de hanorac, o dovadă clară că îmi permisese să-l țin așa cum voiam. Apoi, apucă un prosop.

Inima îmi bubuie în piept, în timp ce ochii lui mă scanează cu o intensitate care îmi face pielea de găină – și nu e de la apă…

Înfășoară prosop