VALERIE.

Gâfâi, tresărind, cu tot corpul îmbibat de transpirație. Inima îmi bubuie în piept ca un tunet, iar eu, cu pumnul strâns, mă uit disperată în jur.

Sunt în siguranță. Singură. Vie...

Dar vorbele astea nu-mi potolesc tăvălugul de anxietate. Mă arunc jos din pat, cu secvențe din noaptea trecută derulându-se haotic în minte, și mă opresc brusc, la câțiva pași de ușă.

Cadavrul!

Dumnezeule! Aic