MAEVIA

Am rămas pe pat, în camera de odihnă, după ce Torin a plecat. În încăpere domnea liniștea, întreruptă doar de pocnetul slab al flăcării felinarului. Îmi simțeam trupul sleit de puteri, dar somnul refuza să vină.

Slăbiciunea de mai devreme îmi stăruia încă în mușchi. În stomac aveam o jenă surdă care nu voia să se potolească. Orice încercare de a închide ochii se destrăma după câteva secunde