Senzația pe care am trăit-o când am fost trasă încet înapoi în lumea realității a fost atât de... ireală. Ceea ce tocmai văzusem, ceea ce tocmai simțisem, m-a făcut să mă urăsc pentru că transformasem totul într-o dramă personală. Durerea lui Kaelen era, în această clipă, la fel de vie și de amară ca a mea, iar în timp ce deschideam încet ochii, mi-am propus să-l strâng în brațe în secunda în care