Când am aterizat înapoi acasă, nu știam ce ar trebui să simt. Nici în privința aerului de primăvară care mi se lipea de piele. Nici în privința trupului îmbălsămat al lui Blaire, care aștepta să fie preluat de la terminalul cargo. De fapt, eram sigură că, în acest moment, eram mult prea amorțită ca să mai pot procesa ceva cu adevărat. Cu toții eram. Lucrul acesta fusese evident pe parcursul zborul