„Bine, atunci închid”, i-am răspuns.

Privind spre stâncăria din curte, inima a început să-mi bată cu putere, de parcă cineva mi-ar fi strâns-o ușor în pumn. Mă durea puțin, dar eram copleșită de emoție.

Tristan se pricepea să aibă grijă de alții. Știam asta de multă vreme. Dacă cineva își făcea loc în inima lui, avea grijă de persoana aceea până într-atât încât aceasta ajungea să nu mai știe să fa