Dante

Lumea a revenit în frânturi.

Mai întâi sunetul, înfundat, îndepărtat, de parcă aș fi fost sub apă. Cineva îmi striga numele. Bocanci grei scrâșnind prin dărâmături. Un motor de mașină urlând, prea aproape, prea tare.

Apoi mirosul: fum, metal încins, motorină.

Apoi durerea.

O greutate brutală, strivitoare, pe coastele mele, pietre ascuțite înfipte în coloană, căldură lingându-mi ceafa ca răsu