Vittoria

Casa se cufundase adânc și lent în liniștea serii, după zbuciumul nopții. Înăuntru, pe coridoare plutea o boare de fum și lac de cedru, iar cioburile de sticlă de pe balcon fuseseră măturate, lăsând urme palide pe marmura scăldată în lumină.

Eram înfășurată într-una dintre cămășile lui Dante, pe canapeaua din ceea ce fusese cândva salonul aripii de est. Pernele erau încă pline de funingin