Vittoria

Lumina dimineții se cernea prin perdelele crem ale camerei mele, caldă și aurie, mult prea discretă pentru săptămâna prin care trecusem. Pentru prima dată după multe zile, îmi doream liniște — fără uneltiri, fără tensiune, fără apeluri de la Bastian, de la furnizori sau de la oamenii de pază. Ceva care să nu miroasă a amenințare. Așa că am aruncat la repezeală câteva lucruri într-o geantă