Vittoria

Domeniul era neobișnuit de liniștit în acea noapte. Genul acela de liniște care apăsa pe pereți și făcea ca fiecare ticăit al ceasului să sune mai greu. Luminile din grădină se filtrau prin ferestrele înalte, împrăștiind reflexii palide de aur pe podeaua de marmură. Pregătisem masa: lumânări, două farfurii, o sticlă de vin pe care o deschisesem, dar de care încă nu mă atinsesem. Cina fuse