O priveam.

Vittoria stătea deasupra lui Giacomo, cu o expresie neutră în timp ce sângele lui se întindea pe pământ. Nu scosese o vorbă în ultimele două minute, privindu-l cum se zvârcolește, privindu-l cum se frânge. Nu exista nicio ezitare în ceea ce făcea, nicio urmă de îndoială. Doar precizie. Doar control.

Era o regină printre ai săi.

Și eram sigur de un singur lucru — nu aveam s-o mai pierd î