Vittoria

Mirosul de lemn și praf stăruia în aer, iar zgomotul ciocanelor și al bormașinilor ocupa spațiul care fusese cândva sanctuarul meu. Casa mea zăcea încă în ruine, dar se vedeau progrese — totul mergea lent, constant și implacabil, exact ca mine.

Stăteam la marginea șantierului, cu brațele încrucișate, privind meșterii care își făceau treaba cu pricepere. Pereții erau consolidați, ferestrel