Vittoria

Dante.

Stătea rezemat neglijent de mașină, cu brațele încrucișate pe piept și ochii arzând de o intensitate care îmi tăie răsuflarea. Nu spuse nimic, nu alergă spre mine, nu mă întrebă insistent dacă eram bine — pentru că știa deja că nu eram.

Nu eram.

În clipa în care l-am văzut, ceva s-a răsucit în mine. Durerea care mă copleșise încă de aseară nu își slăbise strânsoarea, dar acum, în o