Dante

Aerul nopții era greu de sânge și fum. Rămășițele bătăliei se agățau de domeniu ca o umbră, cu trupuri neînsuflețite împrăștiate peste tot, și totuși, în conacul acela, Vittoria stătea împietrită, privind în jos la bărbatul care-i fusese tată — bărbatul care acum nu mai era nimic altceva decât un cadavru.

Ar trebui să rămân. Ar trebui să vorbesc. Dar ce dracului să-i spui cuiva care nu mai a