Vittoria

Casa s-a răcit în clipa în care Dante a plecat.

M-am așezat pe locul rămas liber, pe care el tocmai îl părăsise, desenând cu degetele un tipar ușor pe brațul fotoliului. Mirosul de friptură și paste fierbinți încă stăruia în aer, amestecându-se cu aroma subtilă a coloniei lui — întunecată, bogată, ceva ce începuse să-mi devină familiar.

Nu știam ce mă enerva mai mult: că apăruse pe neaște