„Ai sosit!” chiui Marcella de bucurie, din toți rărunchii, când mașina opri în fața ei. Un bărbat chipeș și bine făcut, pe care nu-l mai văzuse niciodată, îi deschise portiera surorii ei, dar asta era ultima ei grijă. Sora ei era, în sfârșit, aici.

Nu știa dacă voia să-și strângă sora în brațe până la sufocare sau să-i sară de gât, dar știa că le voia pe amândouă. Privea spre ea cu un dor mistuito