Liana gemu încet și i se deschise. Limba lui îi pătrunse în gură, blândă, stăruitoare, rugătoare. Mâinile lui erau tandre; una i se încolăci în jurul gâtului, ținând-o pe loc, în timp ce cealaltă urcă încet de pe șolduri, urmărind linia spatelui și așezându-se posesiv pe fundul ei.

O flacără îi sfârâi prin trup, pompând și țâșnind în fluxul sangvin ca un vulcan. Nemărginită și fierbinte. Îi răspun