***Milena***

Puțin mai târziu am ajuns la vechea noastră casă din Forcella și am intrat.

În timp ce îl așteptam, m-am sprijinit de tejghea, strângând un pahar la spate.

Minutele se scurgeau și părea că nu avea să mai apară. Apoi ușa s-a deschis în cele din urmă și iată-l, pășind țanțoș ca un manechin de mâna a doua pe un podium de stradă, cu mâinile în buzunare și un rânjet arogant și exasperant