***Milena***

Se uita la mine cu gura căscată într-un mod de-a dreptul comic, vizibil încurcat. „Pot să explic”, a bâiguit el într-o notă glumeață.

„O, Doamne!” am rostit fiecare cuvânt apăsat, cu o neîncredere totală, dându-mi părul pe spate. „Când? Cum? E o chestie pasageră?” l-am bombardat eu cu întrebări. „Nu prea pare, din moment ce i-ai spus acele două cuvinte.”

Nu eram oripilată, să zic așa.