***Milena***

A făcut pași grăbiți spre mine, aplecându-se să-mi ia telefonul. M-am ridicat brusc de pe scaun și l-am înhățat, luându-i-o înainte.

S-a îndreptat încet și m-a privit țintă, cu îngrijorarea arzându-i în ochi.

— Ești bine?

Mi-am înghițit anxietatea în timp ce schițam un zâmbet forțat, așezându-mă la loc pe scaun.

— Bineînțeles, am spus, mult prea entuziasmată. Doar că am simțit o du