***Milena***

„Rafael!”, am strigat eu disperată, scuturându-l ușor. „Te rog, ridică-te. Rafael!”

„Te aud”, a șoptit el stins, cu pleoapele tremurânde rămânându-i închise. „Nu trebuie să dărâmi liftul cu țipetele tale.”

„Dumnezeule mare”, am răsuflat eu ușurată, lăsându-mi umerii în jos în timp ce mă așezam la loc pe podea. „Am crezut că ai murit.” Vocea îmi tremura.

A scos un râs obosit. „Nu... nu