Marta se uită la mine de parcă mi-aș fi pierdut mințile, și poate că chiar așa e. Știu că nu gândesc rațional, dar nu mă pot opri. O duc pe Elena în sufragerie și o las pe canapea. În clipa în care îi dau drumul, sare în sus, încercând să fugă, dar o apuc de mijloc și o trag înapoi. Se zbate în strânsoarea mea și-mi dă un șut în tibie. „La naiba!” Doare al dracului. Ignor durerea în timp ce încerc