Se uită în sus, spre tavan, ca și cum ar gândi, apoi își coboară privirea spre mine. „Îmi plac jucăriile. Și îmi place să mă joc cu tine. Așa că îmi place să te am prin preajmă.” *Până te plictisești de mine.* Acea ultimă parte, lăsată nespusă, nici nu mai trebuia rostită.

„Ai mai avut și alte jucării înainte?” Mă uit în jur. „Pentru asta e camera asta? Camera ta de jucării.”

Zâmbește pentru prima