Elena zâmbește și dă din cap. Mă întreb dacă Marta ar mai fi la fel de prietenoasă dacă ar ști cine este Elena și de ce se află aici. Am senzația că ar prepara acele clătite cu o doză uriașă de nisip în loc de făină.

Ignorând întreaga situație și sentimentele contradictorii care îmi amărăsc micul dejun, termin repede ce am în farfurie. După ce am terminat, mă șterg la gură și mă ridic în picioare.