Ea dădu din cap, apoi se întoarse să privească pe fereastră. Futu-i, gestul ăla m-a omorât. Nici măcar nu putea, la dracu’, să se uite la mine acum, și nici măcar nu știa adevărul complet despre cum ajunsese Jace acolo, de fapt.

„Porumbiță mică?” murmurai. „Ești bine?”

„Nu.” Răspunsul ei fu doar o șoaptă, abia destul de mare cât să fie observată, dar eu am observat-o pentru că, la dracu’, iubeam f