Privindu-l țintă pe Kip, care era o miniatură desăvârșită a sa, Kaelen simți în cele din urmă cum greutatea adevărată, copleșitoare a paternității i se așază trainic pe umerii lați. Pentru prima oară în viața lui de temut, gândul de a avea un moștenitor nu mai era o simplă noțiune abstractă. Era ceva viu, care respira și îl privea drept în ochi cu o candoare limpede.

— Băiat cuminte, murmură Kaele