Aurelia își strânse umerii, chirpăcindu-se până când se simți minusculă pe podeaua umedă a holului. Își duse o mână tremurândă la față, ștergându-și lacrimile umilinței de pe obraji printr-o mișcare pripită și aspră. Pieptul îi sălta în respirații sacadate și inegale. Mirosul bogat al tocăniței de somn vărsate se amesteca cu izul metalic de ploaie ce pătrundea prin ușa deschisă. Întoarse capul doa