— Și mami?

— Și ea este prietena mea.

— Atunci ne vei avea pe noi, a spus Mia. Așa că nu vei fi singur. Ca prieteni.

Acum eu eram cel care abia mai putea vorbi, emoția ridicându-mi-se în gât și blocându-mi cuvintele.

Înainte să-mi găsesc din nou calea de a vorbi, ușa camerei Miei s-a deschis, iar Diana era acolo.

S-a uitat la mine, apoi la fiica ei – trează, în sfârșit, dar plângând.

— Mia?

— Bună