Nu-mi mai simt picioarele.

Gem înfundat, clipind alene în lumina soarelui care se revarsă prin draperii, încălzindu-mi pielea dezgolită — iar asta nu face decât să-mi amintească de fiecare mușchi stors de vlagă. E ca și cum aș fi fost călcată de un tren marfar.

Un tren marfar pe nume Valen.

Fiecare centimetru din mine mă doare într-un mod absolut delicios. Coapsele, spatele, gâtul... zeiță, până ș