Văzându-mă încremenit pe loc, Zoya se ridică, cearșaful subțire de mătase alunecându-i de pe corp și strângându-se la talie — iar eu inspir brusc. Cămașa de noapte transparentă pe care o poartă lasă puțin loc imaginației, drapându-se delicat peste curbele moi, feminine, ale șoldurilor ei, care se leagănă în timp ce înaintează spre mine.

E ca și cum aș fi sub un blestem al naibii — unul pe care nu