DIN PERSPECTIVA LUI SIGRID

Grădina a fost mereu refugiul meu. Un colț liniștit al palatului în care florile nu judecau niciodată, iar vântul nu-mi punea întrebări la care nu voiam să răspund. Astăzi, însă, până și frumusețea din jurul meu părea ștearsă — stinsă, la fel ca inima mea.

M-am așezat pe banca de piatră pe care Kaelia o iubea atât de mult, cea ascunsă la umbra unui uriaș copac înflorit.