PERSPECTIVA KAELIEI

— Încă trăiești?

M-am întors, cu pulsul bătându-mi atât de tare încât aproape că-i acoperea cuvintele — dar nu de tot. Nimic nu putea estompa sunetul acelei voci. Vocea surorii mele.

Callista stătea acolo, cu brațele încrucișate la piept, cu un rânjet întipărit pe buze, de parcă așteptase toată viața acest moment. Părul îi era împletit impecabil, rochia fără cusur, iar bărbia î