Tristan a rămas încremenit pe saltelele capitonate, cu picioarele ca turnate în beton. Sunetul sălii de sport s-a estompat într-un zumzet înfundat, în timp ce pulsul îi zvâcnea puternic în urechi. Un nod dur i s-a format în gât în timp ce s-a forțat să înghită panica seacă ce-i creștea în piept.

Privirea sa panicată a rămas lipită de Kaelen, care se așezase sus în tribune. Amintirea terifiantă și