Zane și cu mine am stat întinși în tăcere pe pat până când am auzit ușa de la intrare deschizându-se și închizându-se, iar eu m-am ridicat brusc în capul oaselor.

Părea că băieții fuseseră plecați de o veșnicie, așa că ne-am ridicat și ne-am dus la scări, privindu-i pe Jace și Roman cum începeau să urce treptele.

— Cum a mers? a întrebat Zane.

— Fără griji. Lanțul a dispărut și toate dovezile c