Perspectiva Corei

Priveam în jos la mâinile lui Torin; fiecare deget arătător îi era prins într-unul dintre pumnii minusculi ai gemenilor. Inima îmi bătea nebunește. Nu așa trebuia să se întâmple. De fapt, nu trebuia să se întâmple absolut deloc.

Desigur, știam că era ridicol – nu aveam cum să-i ascund copiii la nesfârșit –, dar momentul nu putea fi mai prost de atât.

Iar vinovăția care m-a copleș